Franturi..

Autor: Livia B.

Cand m-ai zarit pe strada ai fost incantat,
De aparitia mea ce emana nonsalanta, mister..
M-ai luat de mana pentru totdeauna sau pentru mereu.
Ai inceput sa ma desfaci bucata cu bucata,
Din curiozitate, din plictiseala poate...
Sau poate ca perfectiunea pe care ai vazut-o era imperfecta.
Am oftat dar te-am lasat sa ma refaci dupa cum iti dicta
Nevoia sau poate setea de schimbare.
Acum aveam un ochi in talpa,
Plangeam la fiecare poticnire care-mi intuneca geana,
Mainile imi ieseau din coapse incercand sa faca un pas,
In palmele amortite era scrisa istoria drumurilor,
Urechea imi era in coate,surda,de la atatea imbranceli.
Buzele imi sangerau in stransoarea tamplelor,
Picuri albastri se alergau pe sani-mi sprijiniti de umeri.
M-am privit in oglinda,
Eram tot eu dar sub alta forma,
Incercam sa ma descopar
Si atunci...
Atunci mi s-a facut pofta sa te imbratisez.
M-am trezit.
Imi era dor de mine...