LASA-TI FRUNZA....

Autor:LIVIA B.


Lasa-ti frunza peste fata-mi
In frunzis sa mi-o ascunda,
Durerea sa nu mi-o vada
Soarele si nicio umbra.

lasa-ti frunza peste ochi-mi
Ce-n izvoare mi se scalda,
Lacrima molocom mi-o sterge
Cu-a ta galbena podoaba.

Frunzele din codru lasa-ti
Peste pieptu-mi ce suspina,
Fosnetul duios m-aline
Cand imi canta in surdina.

Peste trupu-mi lasa-ti frunza
Si ascunde-ma-n desis,
Azi sa fiu una cu toamna,
Maine, frunza-n lastaris.

CUM AI INDRAZNIT?

Autor:LIVIA B.

Cum ai indraznit sa-ti pui pe fata
Zambetul atat de larg?
La zid cu tine si invata
Ca fericirea e in van.

Ai indraznit cumva sa crezi
Ca meriti strop de bucurie?
Deschide ochii si-ai sa vezi
Durerea, lacrima ce sta sa vie.

Ai indraznit sa speri cumva
Ca soarele nu va apune,
Ca norii nu vor tulbura
A ta lumina?
Noaptea sta la panda…

De unde atata indrazneala?
Placa-ti fruntea si primeste
Vorba grea ce se pogoara
Pe sufletul care tanjeste,
Dupa lumina….

Cum ai indraznit sa crezi ca tie
Suflet pereche al tristetii
Ti s-a daruit o bucurie
Far’ sa platesti cu lacrimi sortii.

De ce te-ar intelege lumea
Cand ea pe sine nu se intelege?
Ai indraznit sa salti priviea
Cand drumul catre soare merge?
Pleaca-ti ochii si primeste
Negura ce te cuprinde...rece.

Cum indraznesti sa crezi ca cel ce te asculta
Va intelege tot ce spui?
Cuvantul rasuci-va fara multa
Intelepciune, te va lovi cu vorba lui.
El doar asculta…


Am indraznit sa cred ca lacrima
Ce-o am in suflet de atata vreme
Va fi stearsa, se va pierde-n palma ta,
Ca sufletu-ti va intelege
Cuvantul nerostit, tristetea mea.
Dar…cum am undraznit asa ceva
Cand alte lacrimi ai adus in calea mea?
$

PICATURI DIN SUFLETUL TAU

Autor:LIVIA B.


Se scurg incet pe fata-mi nestemate,
Dar nu sunt ale mele lacrimi,
Sunt picaturi din al tau suflet care arde,
Cuprins de dor, cuprins de patimi.


Un zambet fugar fruntea-mi descreteste,
Nu-i zambetul meu ci doar o frantura,
O picatura din sufletul tau ce traieste
In sufletul meu, in veci impreuna.

In ritmuri-cascade, inima-mi bate,
Nu-mi apartine, nu-i inima mea,
E o picatura din sufletul tau ce strabate
Prin trupu-mi ce astazi nu vrea
Decat o farama din tine...
Inimia ta!

URSUL SI VEVERITA

Autor: LIVIA BATAIOSU

In padure-n luminis,
Sta un urs intr-un tufis,
Lang-o tufa de mur copt
Suparat si plictisit…..

Mai departe-ntr-un alun
Se agita o veverita.
Parc-ar vrea si ea o mura,
De la urs oare sa fure??

Se codeste, se-nvarteste,
Des din pleoape ea clipeste,
Jucausa nazdravana,
O aluna-i daruieste.

Cu ochi calzi , iscoditori,
Ursu-i da apoi o mura.
O priveste si se-ntreaba,
Cine-i mica roscovana,
Ce tot umbla prin poiana?

Si atunci vazu codana,
Ochii blanzi scanteietori.
Si isi zise bucuroasa,
Ursu-i bun si iubitor.

E ciudat dar minunat,
Cum prieteni s-au legat.
Si-i gasesti in luminis,
Langa mur intr-un tufis,
Veverita-i da alune,
Ursul inapoi ei mure.

$

UN TREN PIERDUT

Autor: LIVIA BATAIOSU

Astept intr-o gara pustie
In care suiera doar vantul,
Rugina-nfloreste pe sine
Si-n gara in straturi e praful.

Paianjani coboara lenesi pe panze,
Mucegaiuri imbraca peretii,
Peronul se scalda-n mormane de frunze.
I-o gara sortita singuratatii.

Pe sine neumblate astept un tren,
Pierdut cumva si undeva de mult.
Asteptari in van, sinele sunt mute,
Doar eu si gara stam in timp pierdute.

Catre zari privirea cauta ades,
Ea scruteaza zarea fara interes,
Apoi luneca usor in imensul gol,
Se opreste-n treacat in mijloc, pe peron.

Acolo ea se uita sfidator la mine
Si ma-ntreaba rece*Oare ce-i cu tine?*
*Unde-ai fost cand trenul in gara a oprit
Si pe unde oare tu, ai zabovit?*

N-am ce sa-i raspund doar, privesc la mine
Si atunci tristetea sufletu-mi cuprinde,
Trenul l-am pierdut undeva, candva,
O data cu el si fericirea mea.

Picioru-mi paseste printre frunze moarte,
Degetul imi trece lasand in praf urme,
Narile-mi respira mucegaiul ranced,
Ochi-s pironiti in pustiul crancen….


$

VULPITA

Autor: LIVIA BATAIOSU

Incet cu pasu-i de pisica
Se strecoara o vulpita,
Roscovana sta la panda
Poate prinde o gaina.

Da ocol pe la poiata,
Merge alene fara graba,
Se roteste, se codeste,
Nasul negru-si alungeste.

Un pui mic de curca neagra
Rataceste prin ograda,
Piuie si parc-o cheama,
O imbie la pastrama.

Cu ochi umezi si flamanzi
Nazdravana il masoara
Si il vede ca pe pranz
Stand pe foc in oala.

Dar, deodata-n batatura
Val-vartej veni stapana.
Vulpea o lua la fuga
Uitand puiul mic de curca.

LUMEA NOASTRA

Autor: LIVIA B.& danco

Iubite m-as pierde in bratele tale,
O lume in tine as vedea,
O lume doar pentru mine,
As fi, doar cu inima ta.

Iubito, mi te-am daruit pe mine,
Te inconjor cu dragostea-mi,
In brate-am sa te strang usor,
Cu drag si dor de-amor.

Raspuns vei avea iubite,
Iubirea nascuta in zori,
Primeste-ma intr-o lume de vise,
Daruieste-mi iubire si flori.

Te voi primi cum vrea pamantul,
Ale toamnei ploi tarzii
Si te doresc cum vor copii,
Ale iernii fulgi zglobii.


$

LACRIMI DE DOR

Autor: LIVIA B.

Ochi-mi stau sa planga...
Mi-e dor, mi-e tare dor
Si ratacesc prin amintiri
Sa te gasesc , odor,
Atat mi-a mai ramas
Prada sa ma las
Lacrimilor multe,
Clipelor trecute.


Coplesita sunt de dor
Inima-mi zvacneste tare,
Lacrimile-n rausoare
Isi fac loc pe obrajori
Care-asteapta mangaiere
De la unica iubire
Dupa care plang...

PURECUTZA

Autor: LIVIA B.

Purecutza se grabeste
Catre casa-n care asteapta,
Patru pureci hamesiti
Ce au burta ca o scoaba.

Cinci ar fi dac-am mai pune
Purecele cel batran,
Toti sunt haplea fara seaman
Si-au nevoie de-un motan.

Au o matza, insa, mitzu
E motanul cel iubit
Si nu-l pot servi la cina
Ca-i bolnav si pricajit.

Cum mergea dusa pe ganduri
Ii veni promt o idee:
-Azi barbatul meu invita
O potaie , ce-o sa steie
Peste noapte!...Vai ce bun!
Va fi cina-ndestulata si dejun.

Cand ajunse purecutza
Vru sa strige de la poarta
Insa, mare-i fu mirarea
Caci veranda-i era plina
De cinci pureci grasi, burtosi
Si de-o javra cam nervoasa
Ce latra de vlaga stoarsa.

Obosita de pe drum
Isi facu si ea culcus
Langa purecul batran
Care-o-nbie cu blandete,
La festin.

SUNT SAU..ESTI...

Autor: LIVIA B.

Sunt soapta care te mangaie
Cand sufletul iti plange sub amaraul vietii,
Sunt gandul care va sa vie
Sa te aline cand sparanta-i dat-o mortii.

Sunt toamna ce te va cuprinde
Cand dorul te va-ngenunchia,
Imbratisat, tu, vei surade,
In pacla deasa vei simti caldura mea.

Sunt bruma rece ce-ti va face ochii
Sa tresara sub raceala sa,
Trezit vei fi din haurile noptii
Iar zorii-i voi asterne-n calea ta.

Si voi fi cerul unde gandul tau
Si-a pus dorinta si chemarea,
Sau marea cu vesmantul sau
Ce-ti va lua tristetea si durerea.

Sunt universul tau si-al meu,
Sunt nicaieri si pretutindeni,
Sunt totul tau iar tu al meu,
Suntem ceva sau poate nimeni...


$

DEPARTE DE PROPRIA-MI VIATA

Autor:LIVIA B.

Sunt exilata de propria-mi soarta,
Impinsa intr-un desis de maracini,
Din cand in cand zaresc o poarta
Dar, nu ajung la ea, nu pot de spini.

Dincolo-mi razbate doar privirea
Si dorinta care urla ca o fiara,
Incatusata sunt, asa imi e menirea
Doar sa privesc de dinafara.

Traiesc departe de propria-mi viata,
Ravnesc la ea cu patima si cu furie,
Cerului ma rog sa-mi dea povata
Cum sa daram temnita sortita mie.

Pasesc cu greu, increngaturi ma tin pe loc,
Rani deschise imi storc toata vlaga
Insa , mai am putere privirea s-o intorc
Spre rasaritul ce-mi inchide rana.

Departe de propria-mi viata ma tarasc,
Cu speranta ca'ntr-o zi voi ajunge la ea,
Doar o zi, o singura zi sa traiesc,
Propria-mi viata...viata mea.



$

SOAPTA FRUNZELOR

Autor: LIVIA B.

Soapte stinse, zgribulite,
Frunze roiuri, ravasite,
Ce fosnesc cu glasul stins,
Duse-n vantul ce le-a prins.

Murmur verde-aramiu,
Planset galben-ruginiu
Care cade-n lacramioare
Peste frunze galbioare.

Dor in soapte si suspine,
Toamna cade-n valuri line,
Mari de frunze si petale
Zdrentuite, fug agale.

Rosiatice simtiri,
Soapte lungi sub reci fiori,
Leganate-n vantul rece
Soapta trista li se stinge.

Doar o frunza 'nca verzuie
Atarnata-n crengi, lalaie,
Striga stins la celelalte,
Noapte buna, dragi surate!