vineri, 27 noiembrie 2015

Miresme de toamna

autor Livia Bataiosu

Am trecut un pas peste prag
Spargand forma cetii,am imprastiat-o
In respiratia mea insetata.

Simteam gustul ei,
Cum mi se asterne pe ochi..
O tristete de gri ma cuprinde.

Culorile au disparut in cosurile fumegande.
In urmele ce se scurg in fumul gros,
Se taraste ca un sarpe.

Incolaceste norii, soarele,
Ii stoarce ca pe un smoc de lana,
Rasuceste ceata, fumul..

Respir un fuior de gri si,,
Trec pasul inapoi peste prag,
Unde ceaiul de tei imi incalzeste narile,
Imi scalda plamanii,
Cu aroma de soare,

sâmbătă, 5 septembrie 2015

Franturi..


Autor: Livia B.
Cand m-ai zarit pe strada ai fost incantat,
De aparitia mea ce emana nonsalanta, mister..
M-ai luat de mana pentru totdeauna sau pentru mereu.
Ai inceput sa ma desfaci bucata cu bucata,
Din curiozitate, din plictiseala poate...
Sau poate ca perfectiunea pe care ai vazut-o era imperfecta.
Am oftat dar te-am lasat sa ma refaci dupa cum iti dicta
Nevoia sau poate setea de schimbare.
Acum aveam un ochi in talpa,
Plangeam la fiecare poticnire care-mi intuneca geana,
Mainile imi ieseau din coapse incercand sa faca un pas,
In palmele amortite era scrisa istoria drumurilor,
Urechea imi era in coate,surda,de la atatea imbranceli.
Buzele imi sangerau in stransoarea tamplelor,
Picuri albastri se alergau pe sani-mi sprijiniti de umeri.
M-am privit in oglinda,
Eram tot eu dar sub alta forma,
Incercam sa ma descopar
Si atunci...
Atunci mi s-a facut pofta sa te imbratisez.
M-am trezit.
Imi era dor de mine...

Nu-ti fie teama

autor: Livia B
Nu-ti fie teama, nu gandi,
la mine tu de vei razbi,
s-ajungi..
o stea ca mine,
multe..
pamanturi stava-ti inainte..
Nu-ti fie teama,doar gandeste
la cerul care te traieste...
la steaua care te-nsoteste,,,
Gandeste,
la pamantul ranced,
la gustul carnii cu iz putred,
la mana care-ti va cuprinde,
pamantul ,
spulberat de stele,
ce-ti va fi strai,.
Nu-ti fie teama, nu gandi,
priveste cerul, ...
Tu, maine, el vei fi.. emoticon smile

Cu patima..cu nesat..

Cu patima..cu nesat..
Autor: Livia Bataiosu
Cu patima si cu nesat te gandesc
Si nu -te-as da altui gand,
As muri flamanda de tine,
Asa ca ,te invelesc in noptile mele albe,
In zorii mei purpurii te asez,
Sa ma hranesc cu patima gurii tale,flamande.
Cu patima si cu nesat te ascult
Si te cuprind cu auzul transparent,
Nu te-mpotrivi, urmeaza calea ochilor senini.
Paseste...cu patima, cu nesat,
In noaptea mea in care m-ai incatusat,
Hraneste-ma cu iluzii, cu vise,
Pe care eu le voi lega in buchetul nemuririi
Cu patima...cu nesat....
04.09.2015

miercuri, 12 septembrie 2012

Delir...

Autor: L. Batatiosu
 Ma sufoca cuvintele,
Stinse in cenusa tacerii,
Purtata de nori,
 Pe colturi de stele,
 Inecate si ele
In cuvinte mizere.

 M-am asezat
Sa-mi odihnesc sufletul,
 Pe umar rotund
 De cuvant nenascut
Si-am gasit doar unghere,
La fel de stinghere.

Ma ineaca soapte,
Nevorbite inca,
Ce-mi luneca pe brate,umeri,
Cautand buzele,
Negasind auzul.
Si nu gasesc un loc
 Unde sa-mi odihnesc
 Zbuciumatele simturi
Plecate,,,,
 In locul fara de cuvinte.

sâmbătă, 21 ianuarie 2012

Suras..

autor L.Bataiosu

Poate ne vom intalni,
In surasul unui cuvant
Sau in lacrima unei taceri
Ori poate dincolo de zori,
In colturile orizontului de ieri.


Atunci te voi simti in palmele amandoua,
Ca pe raceala unui fulg de nea,
Nu strange pumnul, nu-l preface-n roua,
In colt de ochi, nu-l aseza.

Poate ne vom intalni,
La capatul unui dor,
In surasul unei taceri
Sau poate,
In lacrima unui cuvant..

duminică, 25 septembrie 2011

Frunza calatoare

De multe ori am privit o frunza
Dusa de apa in susur de rau
Dar n-am putut intelege ce simte
Pana cand, frunza am devenit chiar eu.

Ma las purtata de valuri,
Izbita brutal de busteni plutitori,
Aruncata in nisipul din maluri'
Ori prinsa in crengi ,zile in sir, unori.


Cand valuri nervoase ma rup dintre ele,
Plutesc in nestire in zbor catre cer,
In piept iau cascade ce ma-neaca in ele,
Pe funduri de rau, cersesc sa respir.

Cand linistea vine peste apa si cer,
Plutesc in deriva privesc cum stingher,
Un brotac verde, mai verde ca mine,
Pe crestetu-mi umed cantecu-si pune.

Mi-e frig...si umed...si visez
Copacul dedemult si imi doresc,
Sa nu fi cunoscut vantul care,
M-a transformat in frunza calatoare.

Niciodata nu am sa stiu ce simte vantul
Pana cand nu am sa fiu chiar eu vant....